Traditii, identitatea unei natiuni

Tradiţia reprezintă partea activă a moştenirii culturale, ceea ce rămâne viu din trecut, elementele care acţionează modelator asupra prezentului cultural.

Tudor Vianu a definit într-un mod expresiv tradiţia: „Scurt spus, tradiţia este influenţa muncii culturale anterioare asupra celei prezente”.
În raportare la tradiţie întâlnim două poziţii opuse. Pe de o parte tradiţionalismul, care reprezintă o supraevaluare a culturii anterioare şi o devalorizare a prezentului. La polul opus, se află atitudinile antitradiţionaliste, moderniste, care se afirmă uneori prin negarea în bloc a tradiţiei culturale, prin glorificarea „noutăţii” şi a avangardei, prin atitudini nihiliste.
Acuma daca ar trebui sa ma pun in careva dintre cele doua tabere, dupa un timp de chibzuire, m-as pune in tabara traditionalilor, dar cu o deschidere cat se poate de mare catre cultura altor natiuni, cu o dorinta enorma de cunoastere si descoperire a acestora.
Imi place sa spun ca sunt secui si sunt mandra de toate cele mostenite in primul rand de la bunica mea pe care o pastrez si astazi in adancul sufletului meu (Dumnezeul sa o ierte). Era cea mai desteapta femeie pe care o stiam, cu un simt extraordinar de dezvoltat al diplomatiei. Aprecia lucrurile simple si curate, era capabila sa indure si sa depaseasca toate greutatile fara sa reproseze ceva.
Cantecele populare pe care mi-le canta, obiceiurile traditionale pastrate de ea cu atata grija, jucariile pe care mi le-a improvizat (papusa de carpa), rugaciunile pe care le rosteam impreuna in fiecare seara si sufletul ei curat imi fac viata mai frumoasa... Chiar daca ea nu mai este printre noi, o port in adancul sufletului meu, si ii dedic acest nail art, pe care il faceam cu gandul la ea.
Nagyon szeretlek, kicsi Mamam! Tudom, hogy fent vagy a Mennyek Orszagaban s onnan vigyazol ram.