Nostalgie, inocenta

Vreau să cred sincer, din nou, că bomboanele sunt mai bune decât banii, pentru că le poţi mânca. Vreau să desenez cu creta colorată pe strada mea atunci când trec oamenii maturi şi importanţi spre serviciu şi să nu-mi pese de stresul lor în lupta cu minutele şi traficul care îi aşteaptă. Vreau să stau întinsă la umbra unui copac, să privesc norii pufoşi care aleargă pe cer şi să mă gândesc cu ce seamănă, să număr petalele florilor, să mă uit la insecte şi să mă întreb de ce adulţii nu fac la fel.

Vreau să mă întorc în trecut, la vremurile când viaţa era simplă, atunci când tot ce ştiam se rezuma la câteva culori, patru poezii, câteva cântecele, zece cifre şi vocea mamei care mă chema la masa când nu-mi era foame sau când eram afară şi mă jucam.
Vreau înapoi, atunci când nu-mi păsa de cât de puţine lucruri ştiam pentru că nici nu ştiam cât de puţin ştiam. Vreau înapoi, atunci când tot ce mi se cerea era să spun săru`mâna vecinilor şi când tot ceea ce îmi doream era o păpuşă Barbie, o ciocolată, pufuleţi sau nugat şi un caiet cu foi albe pe care să desenez.

Vreau să cred ca odinioară, că totul în viaţă este aşa cum îţi doreşti, că toţi oamenii sunt buni şi că totul pe lumea asta e fie gratuit, fie se poate cumpăra cu preţul unei îngheţate la cornet.

M-am maturizat prea mult şi prea brusc şi nici nu mai ştiu când m-am făcut mare. A fost cu siguranţă un abuz regretabil şi îmi cer iertare…

Despre branduri

Cum ne facem manichiura acasa?

Cel mai important este sa aplicam prima data un tratament protector, gen lac transparent, acesta va umple porii din unghie si va forma o pelicula protectoare, astfel atunci cand vom aplica oja, aceasta nu va mai forma bule de aer si nu va mai pusca.

In legatura cu brand-urile:

• OPI: Deja au aparut si la noi in tara, faimoasele lacui de unghii de la OPI. La un pret destul de piperat (30 de RON sticluta) se gasesc intr-o gama ametitoare de nuante, care te pune pe spate. Totusi, consider ca nu putem vorbi de o calitate atat de deosebita care sa justifice pretul.
• Alessandro: super, dar oja se usuca foarte-foarte repede. Nu trebuie lasata sticluta deschisa, altfel se va usca.
• Peggy Sage: pareri impartite pro si contra. Depinde cine aplica oja si ... important lacul protector aplicat pe oja.
• Revlon: e super ok rezista pana la o saptamana se ususca rapid
• Maybelline: e ok calitate pret sunt multumita
• Seventeen: la fel ca si Maybelline doar ca e putin mai ieftina
• Astor: e destul de rezistenta dar nu gasesti cine stie ce culori la ea si se usuca in sticluta cam repejor...
• Bourjois: se aplica super usor e si rezistenta nu gasesti culori interesante
• L' Oreal: dragutze culori si rezistente se ususca rapid
• Rimmel: bunicele avand in vedere ca nu sunt asa de scumpe

Din categoria "ieftina":

• Farmec - produs romanesc extraordinar. Chiar as indrazni sa-l compar cu OPI. Desi la pret e mult sub OPI, la calitate nu observ asa o mare diferenta. Tectura e numai potrivita, mai nou au scos niste nuante minunate. Va recomand din tot sufletul. E de nota 10! Pret: 5-6 RON.
  
• Golden Rose - importat din Turcia, cel mai ieftin lac de pe piata, cu foarte multe nuante frumoase, desi textura e un pic prea groasa, totusi se poate lucra destul de bine cu el. Manerul pensulei e super-comod! Raportand calitatea la pret i-as acorda nota 9. Pret: 3-4 RON.
  
• Farmasi - nu pot spune nici macar un cuvant frumos despre aceasta marca. Lacurile, desi ieftine, nu au acoperire, se usuca extrem de greu, nuantele sunt totalmente lipsite de fantezie si bun gust.Si inca nici nu v-am zis ca dupa 3 zilelacul incepe sa sara pe la colturi. Nu va recomand....
• Moyra - nuante multe si frumoase, se apropie de Farmec, numai ca nu are asa o putere de acoperire ca Farmecul. Dar e destul de bunicel, si nuantele sunt mult mai vaste decat la Farmec.
  

Cam atat si va dau un sfat, cu riscul de a ma repeta: aplicati un strat de lac incolor sau tratament pt unghii apoi oja si unghia trebuie sa fie curata si fara urme de sapun, crema de maini , sau orice altceva stergeti unghia bine cu acetona inainte de aplicare.si bineinteles dupa oja lacul rezistent ce accelereaza uscarea..

Pe pozele vedeti unghiile mele vopsite cu Farmec, nuanta rosu aprins, numai potrivit pentru vara! :)V-am pupat.

Fat frumos exista?

Am fost sa vad o piesa de teatru superba, comica despre relatiile interumane, cu accent deosebit pe relatiile in sanul familiei. Fiind prezentat intr-un stil modern, real cu o latura comica, totusi, m-a lasat si cu un gust amar dupa ce a trecut farmecul situatilor hazlii.

Intortochiate sunt caile Domnului! Ma intreb cu o continua uimire, unde trebuie sa ajungem in scurta viata care ne este incredintata? Cu ceva timp in urma, daca eram intrebata unde sau cum ma vad eu peste 10 ani, as fi raspuns foarte naiv ! As fi rostit cu siguranta ca am sa am o familie perfecta, o situatie materiala buna si o cariera multumitoare :). Poate ca si in prezent, undeva in sufletul meu mai continuu sa sper la “visele” inocente ale copilariei…

Dar ce dureros este sa afli cat de cruda este viata :( Vezi, de la distanta, mii de cupluri, mii de familii, ti se par ok! Dar nu indrazni sa te uiti mai atent la ele, pentru ca vei fi dezamagit! Te va obseda celebra zicala din popor venita: Nu exista cuplu perfect, totul se bazeaza pe compromisuri! Dar te incapatanezi sa crezi ca nu este adevarat, si ca visele pe care ai indraznit sa ti le cladesti in copilarie, pe baza filmelor de dragoste – sunt ADEVARATE, doar ca unii nu stiu sa aiba parte de ele! Nu au cum sa nu fie adevarate, filmele sunt inspirate din realitate, sunt facute de oameni, care nu au cum sa cunoasca fericirea “perfecta” decat daca au trait-o! Deci exista! Este adevarat si tu te vei numara cu siguranta printre putinii norocosi! Si continui sa te minti, amagesti as spune….

Si trec anii, trec lacrimi ce iti umezesc ochii de la o relatie, apoi de la alta! Te lovesti de probleme care in filme nu apareau! Te doare, continui sa speri, sa cauti un fat frumos care te va face regina lui, si veti trai fericiti pana la adanci batraneti ! Intr-o zi te trezesti in mijlocul unei relatii pe care inca de la inceput ai crezut-o “THE ONE”. Nu iti mai trebuie nimic, ba chiar incepi sa te detasezi de ceilalti devenind “prizoniera” relatiei, dar tie asa iti place ! Inceputul este glorios, ca toate inceputurile de altfel (dar tu uiti asta!) Esti fericita, tu ai reusit sa obtii “perfectul”. Pana intr-o zi cand primesti lovitura de gratie – BANG! Nu iti vine sa crezi, nu ai putere sa tipi, nu ai putere sa plangi, esti amortita de durere ! Tot ce iti doresti este un “iarta-ma” si “promit ca nu se va mai intampla”, si esti ca si noua, crezand, precum un caine fidel, fiecare cuvant “cliseu” pe care ti l-a spus . Mergi mai departe, ba chiar simti ca relatia a devenit mai puternica ! Si iar BANG ! Esti uluita, dar in numele dragostei ierti ! Dar iar BANG! si iar ierti, si iar BANG! BANG ! si ierti, dar…..dar simti cum ceva s-a schimbat in tine, cum ceva s-a rupt ! Tu ierti iar, dar sufletul il simti greoi pentru a mai face asta . Nu mai plangi de durere, plangi pentru ca esti nervoasa. Stii ce va urma si nu iti place. Sti ca nu mai este loc de mai mult. Inca il iubesti, dar iubirea este acum undeva “infundata”. Incepi sa ii observi defectele fizice, nu te deranjeaza, dar le vezi ! Incepe sa te enerveze obiceiurile lui, care niciodata nu ti-au fost familiare dar le-ai acceptat pentru ca erau ale lui si il iubeai ! Privesti lumea de sus, nicaieri nu vezi pe nimeni care sa te salveze, dar TOT speri, petru ca speranta moare ultima! Incepi sa iti doresti sa fii inconjurata mai mult timp de prieteni, fara el in prezenta, ba chiar te simti bine, incepi sa uiti sa il anunti cand pleci, nu puteai sa nu stii din doua in doua ore ce face, cand amandoi erati la birou – acum trece ziua si nici nu iti dai seama cand ! Incepi sa observi in jur, ba chiar sa analizezi ! Te sperie schimbarea ! Este impotriva vointei tale si nu tu ai creat-o ! Tu ai vrea sa fie iar bine dar el te impinge catre nou ! Gandesti altfel, mai detasat, sti acum ca asa este – nu exista relatie perfecta – este un pas!, ai recunoscut “realitatea”, acum te muncesti sa o accepti ! Si nu stii incotro sa o apuci ! Nu iti sta in fire sa astepti sa treaca lucrurile de la sine, dar nici alta solutie nu vezi ! Undeva inca il iubesti, undeva inca il doresti, mai speri – dar nu mai poti sa fii aceeasi, pari distanta si indiferenta, desi rau nu i-ai face ! Dar te doare sa stii ca totul sta doar in mainile lui … si te intrebi daca oare mai ai forta sa astepti si curaj sa continui ? Poate ca DA, in numele dragostei faci sacrificii !? Dar ce este DRAGOSTEA ?? Este un sentiment ce leaga doua persoane ? Atunci, daca este asa, de ce s-ar rani intre ele? Atunci ce este ? Un sentiment purtat de fiecare persoana in parte, pentru o anumita persoana, la un anumit moment dat ? Pai daca asta este DRAGOSTEA, un sentiment ce risti sa nu il impartasesti cui trebuie, oare merita sa faci sacrificii in numele ei ?

Subiectul meu inepuizabil

Nu ma satur sa scriu despre acelasi subiect: examenul crucial. Incerc sa stau calm... desi numar zilele cu disperare, si simt cum se instaleaza haosul in adancul meu.
Incerc sa-mi explic, cate am realizat deja, o sa fiu in stare sa o fac si pe asta... - Stiu, suna atat de biblic, atat de insufletitor, incat ar putea darama in orice clipa bariera dintre idealism si pragmatism, acest conflict psihologic care poate influenta sau mai rau, poate determina un anumit comportament. Stau sa ma pun la punct: pana la urma urmei ma ocup de ceea ce am dorit de atata timp. Sunt apropare de final, la cativa pasi de ultima incercare.
Cei care reusesc pana la urma, fac parte din oastea putinelor. Iar cei putini au fost aproape tot timpul vulnerabili. Am mentionat "apropape", pentru a scoate in evidenta faptul, ca de data asta reprezentantii acelor putini care reusesc nu sunt vulnerabili sau slabi cu siguranta!
Acei "alesi" sunt destul de puternici ca sa nu mearga pe urmele mocirloase, de pe drumul deja croit, ci pentru ca incerca sa insemne drumul cu urme noi, proaspete, pe care se poate pasi cu nadejde.Mai tot timpul se vorbeste de o justitie in care se zice ca poti intra doar cu pile si prin cunostinte... Cred cu tarie, ca vremurile acelea s-au dus... De data asta trebuie sa dam dovada de cunostinte temeinice, de acele calitati care ne fac cu adevarat potivit pentru o meserie atat de deosebita si plina de responsabilitate. Stau sa gasesc atuurile pe care consider ca sunt apreciate, stau sa ma gandesc la motivatia mea in ceea ce priveste alegerea acestei cai (de viata). De ce nu-mi vine sa ma opresc la nivelul pana la care am ajuns? ... , de ce vreau din ce in ce mai mult?... , ma voi opri vreodata?

Nu ma las descumpanit! Nu o sa las sa-mi dispara speranta, naivitatea, bunatatea!
Sunt constienta ca fac parte din tabara oamenilor care isi doresc imbunatatirea lucrurilor, cresterea profesionalismului si a integritatii. Oamenii, care nu se las invinsi de zvonistica si rele practici. Care sa reziste cu demnitate la presiuni, imixtiuni, santaje. Care sa se impuna prin forta argumentelor bazate pe logica si constiinta curata, pe cunostinte intemeiate, si nu a ironiilor sau observatiilor personale.
(P.S. Nail art inspirat de Raquel)

Vorbe goale

Ne-am mutata la sat (adica de 4 km de oras...) "Insula" mea preferata, o lume cu totul alta. Aici ma simt aruncat in trecut. E atata spatiu, atata liniste, atat de putine contacte cu lumea, incat prezenul se estompeaza si trecutul devine de zece ori mai actual.Brusc, astazi a venit vara, o vara cu atatea de daruit... Senina, superba, maiestuoasa, caut adjective mai rar intrebuintate, dar mi se par minimale. Privirea cuprinde kilometri buni, o priveliste pura, nobila, luminoasa, imensa. Cerul nu are nici o pata, iar vantul sufla cu o delicatete aproape insesizabila.
Seara, cand acele ultime raze de lumina s-au abatut asupra lumii care ma inconjoara, totul mi s-a parut de o frumsete perfecta.
Aveam o dorinta nebuna de a asculta Bach, de a citi ceva care sa reuseasca sa se ridice la standardele inalte a naturii care ma cuprindea. M-am amintit de Maiorul Barabara, cand Shaw demonstreaza ca oamenii trebuie mai intai salvati din punct de vedere financiar inainte de a incerca sa le salvam sufletele. Dar uita un lucru esential: au creat statul bunastarii sociale, dar au uitat-o pe Barbara insasi. Afluenta, afluenta pretutindeni, dar nici un suflt pe orizont... Asa un orizont, si nici un suflet...

Toate astea sunt doar vorbe, niste ideei lipsite de continuitate, mult deplasata de punctul de plecare al acestei postari, dar si mai indepartate de motivul pentru care am creat acest blog.
Initial am vrut sa scriu despre manichiura, ingrijirea unghiilor, dar pe zi ce trecea, acest blog mi-a devenit un adevarat sertar pentru ideile, framantarile mele. Iata, cum ies din acest cadran prefabricat de mine insami, incep sa scriu despre lucruri mai serioase. Dar totusi, uneori ma inspaimanta gandul, ca atunci cand hotaresti sa iei viata in serios, ea devine o lupta. Dar tot nu-mi vine sa vorbesc de manichiura... :)

Change

Astazi m-am gandit la schimbarile sau transormarile pe care le determina faptul ca stau toata ziua izolata, ingropata (virtual :) ) de carti. De faptul ca presiunea timpului care se apropie si a importantei momentului in care va trebui sa dau tot ce pot si chiar mai mult se apropie pe zi ce trece... Simt ca ma maturizez mai repede. Ca o ciuperca. Sau poate imi pierd simtul realitatii.
Iata lista prescurtata cu scimbarile in gandirea mea:

1. Daca te consideri un adevarat jurist/avocat/judecator - sau orice alta meserie, te daruiesti acestei meserii cu toata fiinta. Daca retii o parte cat de mica din tine, atunci nu vei putea fi niciodata cel mai bun.
2. Nu invadezi lumea. Nu trebuie sa ai mici schite gata facute sau idei preconcepute pe care sa le reversi asupra celor cu care te intalnesti cu scopul de a-i impresiona.
3. Trebuie sa faci intotdeauna ceva. Cand crezi cu adevarat in ceva, trebuie sa actionezi. A te multumi sa vorbesti despre actiune e ca si cum te-ai lauda dinainte cu rezultatele pe care visezi sa le realizezi. E de cel mai ingrozitor prost gust.
4. Trebuie sa urasti orice forma de nationalism. Trebuie sa urasti lucrurile care nu sunt profunde, autentice si necesare. N-ai timp de pierdut cu prostii lipsite de importanta. Trebuie sa traiesti cu seriozitate. Nu te uiti la filme si emisiuni stupide, nu-ti irosesti timpul cu lucruri neinsemnate. Iti folosesti viata!

Probabil ca mi-am dorit intotdeauna sa cred in aceste lucruri. De fapt, credeam oarecum vag in ele chiar si inainte de a ma "maturiza". Dar starea, situatia mea actuala m-au facut sa cred cu adevarat in toate astea; gandul la visul meu ma face sa ma simt vinovata cand incalc aceste reguli.

Daca aceste circumstante m-au determinat sa le cred, inseamna ca ea, starea este cel care a creat cea mai mare parte din noul din mine. Sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru ca m-a indus in aceasta stare. Sper sa pot face fata la tot ce ma asteapta! :)

Fabrica de ideei

Mintea noastra are absolut tot ce-i trebuie ca sa faca analiza si sinteza de care avem nevoie pentru a naste idei sclipitoare - cel putin asa imi place sa cred.
Totusi mi se intampla destul de des sa am mintea intepenita tocmai cand as avea atata nevoie de ideei iesite din tipar.
Sa luam un exemplu banal: ai de dat un examen / un interviu pentru job-ul visurilor tale, sau altceva important, de care depinde viata ta... cel putin asa crezi in acel moment. Cu cat se apropie momentul decisiv, cand ar trebui sa dai dovada ca esti cea mai buna, cea mai potrivita persoana de pe lumea asta pentru a ocupa acel post.. se intampla ceva: te blochezi... :( ... Adica ma blochez... (si indraznesc sa presupun ca nu sunt prima, nici ultima careia i se intampla lucrul asta).
O scena pe care o vedem des in desene animate sau comedii cu Jim Carrey – oameni care se dau cu capul de pereti sau de birou in cautarea ideilor. Nu functioneaza. N-am auzit pe nimeni niciodata spunand ca a obtinut rezultate prin metoda asta. De fapt, daca extindem ideea, v-as spune ca exista si un sens figurat al datului cu capul de pereti – atunci cand ne ingropam in hartii si notite, dormim cu cartile pe marginea patului, stam la tastatura cu pagina alba pe monitor si ne roadeti unghiile stresati o ora, doua... E tot o atitudine contraproductiva si asta…un fel de hei-rup care nu face altceva decat sa ne streseze mai tare.

Ce ramane atunci de facut?
Reteta nu o am... pentru ca daca o aveam, il intreceam pana acum chiar si pe Edison la cata dorinta de a face lucruri bune s-au ingramadit in adancul sufletului meu. Dar deocamdata in lipsa de creativitate, ca tot romanul, am intrat pe wikipedia, sa aflu si eu trasaturile persoanelor cu o creativitate exploziva. Iata ce am gasit: "Independenţa (autonomia). Persoanele creative tind să fie independente, nonconformiste în gândire şi acţiune, sunt relativ neinfluenţate de alţii. Autonomia este o trăsătură care înglobează şi alte dispoziţii sociale: introversiunea, motivaţia intrinsecă, autoîncrederea, dorinţa de solitudine, insatisfacţia cu statu-quo." M-am si oprit din citit.... Introversiune, solitudine? Incep sa ma autoanalizez ... nu dureaza mult... yes! match 95%! :) Am toate ingredientele necesare! :)

Nu, sa nu credeti ca am luat razna :) mai am un pic.... incercam si eu un exercitiu de a-mi ridica morala, de a-mi genera incredere in mine, de a-mi insufla credinta.

Tuturor ni se intampla sa avem nevoie de aprecieri, de recunoasterea eforturilor depuse zi de zi. Daca nu ne-o da nimeni tocmai atunci cand am avea nevoie de acele cuvinte dulci, trebuie sa indraznim sa ni-l luam noi insine de oriunde! Pentru linistea sufletului nostru, pentru sanatatea, creativitateaa si longevitatea noastra. Asa ca, fetelor, haideti sa recunoastem: suntem extrem de inteligente, creative si frumoase, eh.. si cateodata chiar si modeste! :)