Change

Astazi m-am gandit la schimbarile sau transormarile pe care le determina faptul ca stau toata ziua izolata, ingropata (virtual :) ) de carti. De faptul ca presiunea timpului care se apropie si a importantei momentului in care va trebui sa dau tot ce pot si chiar mai mult se apropie pe zi ce trece... Simt ca ma maturizez mai repede. Ca o ciuperca. Sau poate imi pierd simtul realitatii.
Iata lista prescurtata cu scimbarile in gandirea mea:

1. Daca te consideri un adevarat jurist/avocat/judecator - sau orice alta meserie, te daruiesti acestei meserii cu toata fiinta. Daca retii o parte cat de mica din tine, atunci nu vei putea fi niciodata cel mai bun.
2. Nu invadezi lumea. Nu trebuie sa ai mici schite gata facute sau idei preconcepute pe care sa le reversi asupra celor cu care te intalnesti cu scopul de a-i impresiona.
3. Trebuie sa faci intotdeauna ceva. Cand crezi cu adevarat in ceva, trebuie sa actionezi. A te multumi sa vorbesti despre actiune e ca si cum te-ai lauda dinainte cu rezultatele pe care visezi sa le realizezi. E de cel mai ingrozitor prost gust.
4. Trebuie sa urasti orice forma de nationalism. Trebuie sa urasti lucrurile care nu sunt profunde, autentice si necesare. N-ai timp de pierdut cu prostii lipsite de importanta. Trebuie sa traiesti cu seriozitate. Nu te uiti la filme si emisiuni stupide, nu-ti irosesti timpul cu lucruri neinsemnate. Iti folosesti viata!

Probabil ca mi-am dorit intotdeauna sa cred in aceste lucruri. De fapt, credeam oarecum vag in ele chiar si inainte de a ma "maturiza". Dar starea, situatia mea actuala m-au facut sa cred cu adevarat in toate astea; gandul la visul meu ma face sa ma simt vinovata cand incalc aceste reguli.

Daca aceste circumstante m-au determinat sa le cred, inseamna ca ea, starea este cel care a creat cea mai mare parte din noul din mine. Sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru ca m-a indus in aceasta stare. Sper sa pot face fata la tot ce ma asteapta! :)