Mintea noastra are absolut tot ce-i trebuie ca sa faca analiza si sinteza de care avem nevoie pentru a naste idei sclipitoare - cel putin asa imi place sa cred.
Totusi mi se intampla destul de des sa am mintea intepenita tocmai cand as avea atata nevoie de ideei iesite din tipar.
Sa luam un exemplu banal: ai de dat un examen / un interviu pentru job-ul visurilor tale, sau altceva important, de care depinde viata ta... cel putin asa crezi in acel moment. Cu cat se apropie momentul decisiv, cand ar trebui sa dai dovada ca esti cea mai buna, cea mai potrivita persoana de pe lumea asta pentru a ocupa acel post.. se intampla ceva: te blochezi... :( ... Adica ma blochez... (si indraznesc sa presupun ca nu sunt prima, nici ultima careia i se intampla lucrul asta).
O scena pe care o vedem des in desene animate sau comedii cu Jim Carrey – oameni care se dau cu capul de pereti sau de birou in cautarea ideilor. Nu functioneaza. N-am auzit pe nimeni niciodata spunand ca a obtinut rezultate prin metoda asta. De fapt, daca extindem ideea, v-as spune ca exista si un sens figurat al datului cu capul de pereti – atunci cand ne ingropam in hartii si notite, dormim cu cartile pe marginea patului, stam la tastatura cu pagina alba pe monitor si ne roadeti unghiile stresati o ora, doua... E tot o atitudine contraproductiva si asta…un fel de hei-rup care nu face altceva decat sa ne streseze mai tare.
Ce ramane atunci de facut?
Reteta nu o am... pentru ca daca o aveam, il intreceam pana acum chiar si pe Edison la cata dorinta de a face lucruri bune s-au ingramadit in adancul sufletului meu. Dar deocamdata in lipsa de creativitate, ca tot romanul, am intrat pe wikipedia, sa aflu si eu trasaturile persoanelor cu o creativitate exploziva. Iata ce am gasit: "Independenţa (autonomia). Persoanele creative tind să fie independente, nonconformiste în gândire şi acţiune, sunt relativ neinfluenţate de alţii. Autonomia este o trăsătură care înglobează şi alte dispoziţii sociale: introversiunea, motivaţia intrinsecă, autoîncrederea, dorinţa de solitudine, insatisfacţia cu statu-quo." M-am si oprit din citit.... Introversiune, solitudine? Incep sa ma autoanalizez ... nu dureaza mult... yes! match 95%! :) Am toate ingredientele necesare! :)
Nu, sa nu credeti ca am luat razna :) mai am un pic.... incercam si eu un exercitiu de a-mi ridica morala, de a-mi genera incredere in mine, de a-mi insufla credinta.
Tuturor ni se intampla sa avem nevoie de aprecieri, de recunoasterea eforturilor depuse zi de zi. Daca nu ne-o da nimeni tocmai atunci cand am avea nevoie de acele cuvinte dulci, trebuie sa indraznim sa ni-l luam noi insine de oriunde! Pentru linistea sufletului nostru, pentru sanatatea, creativitateaa si longevitatea noastra. Asa ca, fetelor, haideti sa recunoastem: suntem extrem de inteligente, creative si frumoase, eh.. si cateodata chiar si modeste! :)
Totusi mi se intampla destul de des sa am mintea intepenita tocmai cand as avea atata nevoie de ideei iesite din tipar.
Sa luam un exemplu banal: ai de dat un examen / un interviu pentru job-ul visurilor tale, sau altceva important, de care depinde viata ta... cel putin asa crezi in acel moment. Cu cat se apropie momentul decisiv, cand ar trebui sa dai dovada ca esti cea mai buna, cea mai potrivita persoana de pe lumea asta pentru a ocupa acel post.. se intampla ceva: te blochezi... :( ... Adica ma blochez... (si indraznesc sa presupun ca nu sunt prima, nici ultima careia i se intampla lucrul asta).
O scena pe care o vedem des in desene animate sau comedii cu Jim Carrey – oameni care se dau cu capul de pereti sau de birou in cautarea ideilor. Nu functioneaza. N-am auzit pe nimeni niciodata spunand ca a obtinut rezultate prin metoda asta. De fapt, daca extindem ideea, v-as spune ca exista si un sens figurat al datului cu capul de pereti – atunci cand ne ingropam in hartii si notite, dormim cu cartile pe marginea patului, stam la tastatura cu pagina alba pe monitor si ne roadeti unghiile stresati o ora, doua... E tot o atitudine contraproductiva si asta…un fel de hei-rup care nu face altceva decat sa ne streseze mai tare.
Ce ramane atunci de facut?
Reteta nu o am... pentru ca daca o aveam, il intreceam pana acum chiar si pe Edison la cata dorinta de a face lucruri bune s-au ingramadit in adancul sufletului meu. Dar deocamdata in lipsa de creativitate, ca tot romanul, am intrat pe wikipedia, sa aflu si eu trasaturile persoanelor cu o creativitate exploziva. Iata ce am gasit: "Independenţa (autonomia). Persoanele creative tind să fie independente, nonconformiste în gândire şi acţiune, sunt relativ neinfluenţate de alţii. Autonomia este o trăsătură care înglobează şi alte dispoziţii sociale: introversiunea, motivaţia intrinsecă, autoîncrederea, dorinţa de solitudine, insatisfacţia cu statu-quo." M-am si oprit din citit.... Introversiune, solitudine? Incep sa ma autoanalizez ... nu dureaza mult... yes! match 95%! :) Am toate ingredientele necesare! :)
Nu, sa nu credeti ca am luat razna :) mai am un pic.... incercam si eu un exercitiu de a-mi ridica morala, de a-mi genera incredere in mine, de a-mi insufla credinta.
Tuturor ni se intampla sa avem nevoie de aprecieri, de recunoasterea eforturilor depuse zi de zi. Daca nu ne-o da nimeni tocmai atunci cand am avea nevoie de acele cuvinte dulci, trebuie sa indraznim sa ni-l luam noi insine de oriunde! Pentru linistea sufletului nostru, pentru sanatatea, creativitateaa si longevitatea noastra. Asa ca, fetelor, haideti sa recunoastem: suntem extrem de inteligente, creative si frumoase, eh.. si cateodata chiar si modeste! :)
3 comments:
Ezt az üzit remélem nem dobja vissza, mint az előzőt. Csak arra akartam utalni, hogy a legutóbbi írásodból kiderül, hogy semmi baj, van önbizalom, teljesen egészségesen, a magadba fordultság meg csupán egy, a korral járó jellem-érés. Ez jó! Azért csak okosan!
Puszi!
jok, nagyon jok az uj alkotasok. A rozsaszin, gyongyos az nagyon cuki. mutter.
Orvendek, hogy tetszik, "eccsanyam" :*
Post a Comment