Change

Astazi m-am gandit la schimbarile sau transormarile pe care le determina faptul ca stau toata ziua izolata, ingropata (virtual :) ) de carti. De faptul ca presiunea timpului care se apropie si a importantei momentului in care va trebui sa dau tot ce pot si chiar mai mult se apropie pe zi ce trece... Simt ca ma maturizez mai repede. Ca o ciuperca. Sau poate imi pierd simtul realitatii.
Iata lista prescurtata cu scimbarile in gandirea mea:

1. Daca te consideri un adevarat jurist/avocat/judecator - sau orice alta meserie, te daruiesti acestei meserii cu toata fiinta. Daca retii o parte cat de mica din tine, atunci nu vei putea fi niciodata cel mai bun.
2. Nu invadezi lumea. Nu trebuie sa ai mici schite gata facute sau idei preconcepute pe care sa le reversi asupra celor cu care te intalnesti cu scopul de a-i impresiona.
3. Trebuie sa faci intotdeauna ceva. Cand crezi cu adevarat in ceva, trebuie sa actionezi. A te multumi sa vorbesti despre actiune e ca si cum te-ai lauda dinainte cu rezultatele pe care visezi sa le realizezi. E de cel mai ingrozitor prost gust.
4. Trebuie sa urasti orice forma de nationalism. Trebuie sa urasti lucrurile care nu sunt profunde, autentice si necesare. N-ai timp de pierdut cu prostii lipsite de importanta. Trebuie sa traiesti cu seriozitate. Nu te uiti la filme si emisiuni stupide, nu-ti irosesti timpul cu lucruri neinsemnate. Iti folosesti viata!

Probabil ca mi-am dorit intotdeauna sa cred in aceste lucruri. De fapt, credeam oarecum vag in ele chiar si inainte de a ma "maturiza". Dar starea, situatia mea actuala m-au facut sa cred cu adevarat in toate astea; gandul la visul meu ma face sa ma simt vinovata cand incalc aceste reguli.

Daca aceste circumstante m-au determinat sa le cred, inseamna ca ea, starea este cel care a creat cea mai mare parte din noul din mine. Sunt recunoscatoare lui Dumnezeu pentru ca m-a indus in aceasta stare. Sper sa pot face fata la tot ce ma asteapta! :)

Fabrica de ideei

Mintea noastra are absolut tot ce-i trebuie ca sa faca analiza si sinteza de care avem nevoie pentru a naste idei sclipitoare - cel putin asa imi place sa cred.
Totusi mi se intampla destul de des sa am mintea intepenita tocmai cand as avea atata nevoie de ideei iesite din tipar.
Sa luam un exemplu banal: ai de dat un examen / un interviu pentru job-ul visurilor tale, sau altceva important, de care depinde viata ta... cel putin asa crezi in acel moment. Cu cat se apropie momentul decisiv, cand ar trebui sa dai dovada ca esti cea mai buna, cea mai potrivita persoana de pe lumea asta pentru a ocupa acel post.. se intampla ceva: te blochezi... :( ... Adica ma blochez... (si indraznesc sa presupun ca nu sunt prima, nici ultima careia i se intampla lucrul asta).
O scena pe care o vedem des in desene animate sau comedii cu Jim Carrey – oameni care se dau cu capul de pereti sau de birou in cautarea ideilor. Nu functioneaza. N-am auzit pe nimeni niciodata spunand ca a obtinut rezultate prin metoda asta. De fapt, daca extindem ideea, v-as spune ca exista si un sens figurat al datului cu capul de pereti – atunci cand ne ingropam in hartii si notite, dormim cu cartile pe marginea patului, stam la tastatura cu pagina alba pe monitor si ne roadeti unghiile stresati o ora, doua... E tot o atitudine contraproductiva si asta…un fel de hei-rup care nu face altceva decat sa ne streseze mai tare.

Ce ramane atunci de facut?
Reteta nu o am... pentru ca daca o aveam, il intreceam pana acum chiar si pe Edison la cata dorinta de a face lucruri bune s-au ingramadit in adancul sufletului meu. Dar deocamdata in lipsa de creativitate, ca tot romanul, am intrat pe wikipedia, sa aflu si eu trasaturile persoanelor cu o creativitate exploziva. Iata ce am gasit: "Independenţa (autonomia). Persoanele creative tind să fie independente, nonconformiste în gândire şi acţiune, sunt relativ neinfluenţate de alţii. Autonomia este o trăsătură care înglobează şi alte dispoziţii sociale: introversiunea, motivaţia intrinsecă, autoîncrederea, dorinţa de solitudine, insatisfacţia cu statu-quo." M-am si oprit din citit.... Introversiune, solitudine? Incep sa ma autoanalizez ... nu dureaza mult... yes! match 95%! :) Am toate ingredientele necesare! :)

Nu, sa nu credeti ca am luat razna :) mai am un pic.... incercam si eu un exercitiu de a-mi ridica morala, de a-mi genera incredere in mine, de a-mi insufla credinta.

Tuturor ni se intampla sa avem nevoie de aprecieri, de recunoasterea eforturilor depuse zi de zi. Daca nu ne-o da nimeni tocmai atunci cand am avea nevoie de acele cuvinte dulci, trebuie sa indraznim sa ni-l luam noi insine de oriunde! Pentru linistea sufletului nostru, pentru sanatatea, creativitateaa si longevitatea noastra. Asa ca, fetelor, haideti sa recunoastem: suntem extrem de inteligente, creative si frumoase, eh.. si cateodata chiar si modeste! :)